"Strigoi" and "Lămurire"

Due to these poems' formatting, we strongly recommend reading them on a larger screen.

Strigoi

Inima lui a fost vie                                                     His heart was beating
cand i-am luat-o din el.                                             when I took it out of him.
Am bagat-o într-o pungă de un leu de celofan.           I put it in a cheap cellophane bag.

                                         A man rises din mormântul lui.
                                         A man, mort sau viu.

Am spus să mergem la cimitir.                                    I said let’s go to the cemetery.
Am mers la miezul nopții.                                          We went at midnight.
Eu merg la orice oră din noapte la cimitir                   I go to the cemetery at any time of night.
și nu îmi e frică.                                                          I’m not afraid.

                                        A man follows me every day.
                                        He says è una coincidenza.
                                        He walks through water
                                        to reach the spot where I paint un descântec.

Nu mi-e frică.                                                              I’m not afraid.

                                         A man takes decades to die.
                                         I have his cheekbones.

La 12 noaptea l-am dezgropat                                     At midnight, we unburied him.
În cinci minute s-a schimbat la față,                             Within five minutes, his face changed.
era roșu, barba începuse să-i crească.                           Red. His beard started growing.

                                         Strig. A man says nu striga.
                                         Nu sunt strigoi.

Am găsit sânge proaspăt pe partea stângă,                   I found fresh blood in the corner of his mouth,
în colțu’ gurii. Când l-am tăiat,                                    on the left side. When I cut him open,
înăuntru avea baltă de sânge.                                       there was a pond of blood inside.
Sânge proaspăt, neînchegat.                                         Fresh blood, unclotted.

                                        A man takes decades to die
                                        after he dies.
                                        I carpet myself in braids of garlic.

L-am tăiat cu furca pe piept                                         I cut his chest with a pitchfork
și i-am luat inima.                                                        and took out his heart.

                                        A man cuts entire generations.
                                        Tata, tataie. Taie.

Îi desfaci coastele ca să poți să-i iei inima,                    You open the ribs to take out the heart,
că altfel nu ai cum.                                                       there’s no other way.

                                       A man, mort sau viu,
                                       in Jilava, Wedgewood, Cefalù.
                                       Does it matter where?

Am dus inima la o răscruce.                                         I took the heart to a crossroads.
Am făcut focul și înfipt-o în furcă.                                I made a fire. Pitchfork in heart.

                                        I bury my men cu o piatră în gură,
                                       a piece of iron under the tongue.

Am venit acasă.                                                            I came home,
Am făcut focul în bătătură pe tablă.                              built a fire on a board.
Am făcut-o scrum.                                                        I made the heart ashes,
Am pisat-o și am făcut ceai                                           ground it up, made tea.
și i-am dat fetii să bea.1                                                And I gave it to the girl to drink




1 From Mircea Mitrica’s testimony of unearthing a strigoi (think zombie meets vampire meets ghost).

                                                               


                                                                      Lămurire

                       I carpet myself in braids of garlic.   Mai. Iunie. Iulie. August. Septembrie.
                   May. June. July. August. September.   După Strigoi, n-am scris nici un cuvânt.
                Cast. Veil. Shroud. Sheath. Descântec.   Sure, I arrange the vase with fresh lalele.
        Every day I carry the poem to a crossroads.   I allow the light to translate lumina sufrageriei.
                  I make a fire. I make the poem ashes.   A piece of iron under the tongue.
                    Grind it up. Make tea. And I drink.   Beau ceaiul de scrum. I wait.
               After Strigoi, I haven’t written a word.   A poem takes months to die. After it dies
                 It boils in my rib. Clots in my throat.   Mă acoper cu funii de usturoi împletite.
                       I carpet myself in braids of garlic.   It’s not enough.

                          A poem is not always catharsis.    Am dereticat prin casă.
                   It’s grave, veil, knot, shroud, suture.    Am citit cuvintele altora.
                   May. June. July. August. September.    Septembrie. August. Iulie. Iunie. Mai.
           A man takes decades to die, after he dies.    Am făcut mamaliguță.
                               Nu mi-e frică. Nu mi-e frică.    Am aprins lumânări.
                          Adevărul este că am venit acasă.    Am muncit cu râvnă, lucrat cu zel.
                     Am făcut focul în bătătură pe tablă.    M-am și îmbrăcat în ia stră-stră bunicii.
              I am the one who made the heart ashes.    Iar, cuvintele, scrum, praf în burtă.
                             I ground it up. I made the tea.    A strigoi takes decades to die. If it dies.